(Radio România Actualităţi, 2 iunie 2014, ora 14:15) - Doi gălăţeni au plecat, astăzi, în vacanţă spre localitatea Lepşa, judeţul Vrancea (170 de km.), mergând... pe jos.  Daniel Furcilă şi Cătălin Margine sunt economişti, au familii şi copii, dar îşi găsesc timp pentru a se dedica unui hobby mai puţin obişnuit: să plece în concedii parcurgând pe jos distanţa până la destinaţie. 

Daniel şi Cătălin nu sunt la prima încercare de acest gen: anul trecut, cei doi şi-au pus în minte – şi au reuşit! – să meargă pe jos, până la Constanţa. “La un moment dat, în drum spre mare, doi bătrâni stând la poartă într-un sat ne-au întrebat de unde venim şi unde metrgem.  Le-am spus că de la Galaţi spre Constanţa, iar ne-au răspuns - Doamne, voi nu sunteţi sănătoşi, nu ţineţi la picioarele voastre deloc!?”, povesteşte, amuzat, Cătălin Margine.

Daniel Furcilă şi Cătălin Margine sunt prieteni, au aceeaşi vârstă - 36 de ani, sunt familişti cu copii şi sunt economişti la Direcţia Judeţeană de Finanţe Galaţi. Printre obligaţiile de la muncă şi responsabilităţile familiale, cei doi şi-au găsit timp şi pentru pasiunea lor: mersul pe jos pe sute de kilometri! 

De această dată, pentru parcurgerea celor 170 de km. până la Lepşa, în Vrancea, cei doi au câte un buget de 350 de lei şi un rucsac a câte 12 kg, care conţine strictul necesar – schimburi, obiecte de igienă şi câteva batoane energizante. Conform planului, până joi, când anticipează că vor ajunge la Lepşa, cei doi prieteni vor parcurge cam 40 de km. pe zi, cu opriri la Hanul Conachi, Focşani şi Vidra.

Cristian Furcilă spune că ideea de a parcurge pe jos distanţe atât de mari a venit mai degrabă ca o necesitate: “Stând tot timpul la birou, eram sedentar, am luat mult în greutate şi mă simţeam rău. Aveam probleme cu inima, cu glanda tiroidă… Colegiul meu Cătălin - cu care sunt prieten încă din şcoala generală, am făcut liceul împreună şi acum lucrăm împreună - mi-a spus să începem să mergem pe jos, la început pe Faleză. Vreau să vă spun că după un an nu doar că am dat jos vreo 20 de kg, dar mă simt minunat – nu mai am nici o problemă de sănătate, nici măcar nu mai răcesc!”, spune Cristian.

Acum, cei doi fac acest tip de sport doar de plăcere. “Descoperim lucruri noi, cunoaştem foarte mulţi oameni, vedem foarte multe locuri frumoase pe care nu le vezi din maşină sau din tren. Am vrut să demonstrăm că se poate, că putem să ne “rupem” de birou, de viaţa sedentară. Cel mai mare avantaj este că am renunţat să mai fim dependenţi de maşină sau mijloacele de transport în comun. Dacă acum îmi spune soţia să merg la supermakert şi el se află la o distanţă de 3km, e ok, mă duc. Înainte nu m-aş fi mişcat fără maşină!”, povesteşte Daniel Furcilă.

Drum bun!